luni, 26 noiembrie 2012

Where does your pain come from?




"Lucrurile se vor inbunatati".
"Dupa ploaie iese soarele".
Asta aud constant.Sunt oameni care imi ofera mila de parca as arata eu ca un catelus mic si neajutorat de la coltul strazii pe care simti nevoia s il speli si sa ii dai de mancare.

Mergand pe starda in intuneric simt cum usor cade cate o lacrima pe obraz.
Mereu doar intunericul parca le da voie sa iasa.Le place sa se plimbe pe obrajii mei doar cand intunericul se face stapan,parca le cheama.
-Iar plangi ,copil?De ce?Azi cine te-a mai ranit?Mereu iti spun "da-i draq" lasa-i in lumea lor,perfecta si plina de fericire.Tu..tu esti fica mea.Esti fica intunericului.Nu ai ideea ce frumoasa esti asa neagra si morbida.
Culoarea ta face cerul sa tresalte,si sa vada ca puterea mea se intinde dincolo de infinit.Spre eternitate si dincolo copil.
-Toti oamenii sunt frumosi cand nu este lumina care sa le arate imperfectiunile.Pune aici si acum un reflector pe mine si ai sa vezi cat de urata pot fi.Incerca si ai sa vezi.
-Nu esti urata fica mea.Esti superba,ba nu, nu esti superba.Esti divin de frumoasa,stai nici asa nu esti..esti neagra ca fundul abisului.
-Dar abisul nu are fund.Deci nu sunt nimic.Si un nimic ca mine merita lacrimile astea,si merita durerea.
-Uita-te la mine copila si spune-mi ce vezi.
-Ma uit, ma uit.Dar pe tine nu te vad.Nu vad nimic.Eu iti aud doar vocea.
-Asa esti tu copilul meu.Ceea ce spui valoreaza cat toata frumusetea acestei lumi.Tu,corpul tau nu valoreaza nimic,dar ce e inauntrul tau valoreaza cat toata moartea ce s-a abatut asupra lumii asteaia.
-Deci eu sunt moartea?
-Esti ce vrei tu copila.Acum mergi inainte si fi ceea ce sti tu mai bine sa fi.Si nu uita,eu mereu te voi astepta.Intunericul ti-e slujitor,acum si pe veci.

Nu stiu cati oameni citesc ce scriu eu.
Dar va averitizez imaginatia mea e cam intunecata deci lucruri dragute nu veti citi niciodata.
Din cauza vietii pe care am avut-o si inca o am...pai ea si-a lasat amprenta si ce vdeti voi,defapt ce cititi voi aici sunt doar putine din miile de rani care sangereaza in fiecare zi si care refuza sa se inchida.





#5

3 comentarii:

  1. Citesc ce scrii, chiar dacă nu las mereu un comentariu. Şi fraza asta "Toti oamenii sunt frumosi cand nu este lumina care sa le arate imperfectiunile." îmi va rămâne mereu în minte de acum încolo. Mă bucur într-un fel că mai este cineva care iubeşte întunericul, restul mă consideră ciudată pentru acest fapt.
    Imaginaţia ta e macabră şi tocmai prin asta mă atrage. Voi continua să te citesc, pentru a-mi răcorii mintea din când în când.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc,nu ai idee cat inseamna pentru mine asta...Am iubit intunericul de mic copil si de aceea cred ca oamenilor le este frica de mine :)

      Ștergere
  2. Si eu te citesc , nu de mult timp ce-i drept dar am grija ca mereu sa las un comentariu cat de mic la ceea ce citesc . Si mie imi place intunericul pentru ca in fata lui poti fii tu insuti , pentru ca e cel mai bun loc de a te ascunde , cu toate astea imi place sa caut luminita de la capatul tunelului . Continui sa astept o persoana ce sa lumineze tot sau sa traiasca in intuneric cu mine . Oricum , Dumnezeu este lumina mea si indiferent de intuneric am grija sa-l tin ca o flacara aprinsa . Imi pare rau ca duci o astfel de viata , nu stiu cati ani ai dar orice ar fi cauta puterea de a merge mai departe si de a zambii cateodata .
    Succes!

    RăspundețiȘtergere