vineri, 30 noiembrie 2012

...I can't say anything else than "I want to die"...



-Si de ce am venit noi aici?Tot nu pot sa inteleg de ce m-a adus ea aici,a zis ca vrea sa ma distez si eu putin,ca de mult timp nu am mai iesit.Dar locul parea ciudat.Hai sa plecam Sade mie..mie nu imi place aici.
-Hai Zero,o sa fie bine.Trebuie sa te mai distrezi si tu putin,stai mereu in casa aia.
Cand am intrat mi-am dat seama.Era un club,dar parea cam ciudat,adica oamenii erau ciudati,asta sau eu chiar nu am mai iesit de mult.
-Hai vino vreau sa iti fac cunostinta cu niste prieteni.Rochia ei scurta parca se ridica de una singura in sus sau era oare un om invizibil langa ea care o ridica.O sa iti placa de ei.
-Ce fel de oameni?M-a tras de mana dupa ea, parca cu puterea unui Hulk.
Prin tot zgomotul ea continua sa vorbeasca.Tot spunea despre prietenii ei,despre cum in seara asta ma va invata din nou sa ma distrez,si o sa imi placa.Fata nebuna eu vreau sa fiu din nou in patul meu ascultand muzica sau uitandu-ma la filme.
-Buna baieti.S-a oprit deodata in fata unei mese unde erau asezati patru baieti si doua fete.In seara asta avem pe cineva nou.v-o prezint pe Zero,ea este prietena mea de care v-am tot povestit.
Nu prea indrazneam sa ridic capul,dar usor l-am ridicat dar parca cantarea o tona.
-B..buna.Era un baiat cu parul negru si ochii albastri care in momentul ala bea dintr-un pahar,altii doi se uitau la mine si ma masurau din cap pana in picioare,cele doua fete imbracate de parca erau printese se uitam la mine ca la o ciudata.Dar mai era el.Avea parul blond si o multime de tatuaje,ochii ma priveau de parca imi citea sufletul.
-Sati jos,imi spune unul dintre baieti.Ce nume ciudat ai,Zero.
-Da pai si eu sunt ciudata nu vezi?Super nici nu m-am asezat si au si inceput.
-Zero, nu.Stai calma.Sade ca intotdeauna apara pe oricine dar pe mine odata nici macar o singura data nu m-a ajutat sau aparat.
-Cred ca mai bine plec Sade.Mersi pentru ce ai incercat sa faci dar daca se ia de numele meu de la inceput mai bine nu.M-am ridicat si telefonul deodata s-a facut una cu podeaua.
-Poftim,o mana cu un tatuaj negru imi da telefonul.Ai grija ca pare delicat.
-Mersi,dar nu era nevoie.
Am iesit cat am putut de repede de acolo.
Am facut o mare greseala.Nu ar fi trebuit sa ma las convinsa de Sade sa ies din casa.
Imi e bine in casa,acolo nu se uita nimeni ciudat la mine,nimeni nu are nimic cu numele meu, bine cu porecla mea.
-Ai mult de mers?Era o voce groasa,si se auzea din spate.
-Nu chiar,cand m-am intors mi-am dat seama cine ra,era baiatul cu tatuaje.
-Pot sa te conduc?
-De ce ai face asta?Cred ca mai bine te-ai intoarece prietenii tai te asteapta.Cine stie ce intentii avea,nimeni nu a fost vreodata asa dragut cu mine de ce ar incepe cineva acum?
-Uite eu nu sunt ca ei,nu vreau sa ai o parere proasta despre mine.Sincer...imi placi pari diferita de alte fete de pe aici.Si-a dus mana la gat si parea nervos.
-Diferita?Textul asta l-ai folosit cu cate fete pe care ai vrut sa le futi?Baiatul vroia ceva.Dar din pacate pentru el eu nu aveam de gand sa ii ofer asta.
-Gresesti.
-Oare?Asta vor toti baietii doar una pe care sa o futa nu?Nu aveam de gand sa ascult scuze prost gandite,asa ca m-am hotarat sa plec.
-Stai,eu stiu cine esti tu.In suflet.

Asta a fost visul meu acum trei nopti cred.
Ma tot gandesc la el.Ma sperie gandul ca ar putea sa fie cineva care va sti cine sunt cu adevarat.
Nimanui nu ii va place adevarata eu.
E groaznica.Mereu plina de lacrimi,durere,rani.
Asa ca am luat o decizie:NIMENI NICIODATA NU VA STI CINE SUNT.



#7

miercuri, 28 noiembrie 2012

I'm losing control..it's been way to long...I'm losing control...



Vreau sa dispar..nu vreau sa ma mai vada nimeni.
Vreau sa uite toti de mine.
Dar dorintele nu se indeplinesc asa usor,cat as vrea sa fiu Alladin sa gasesc lam pa fermecata.
I-as cere duhului sa ma faca sa dispar.Intr-n mic nor de fum sa ma faca,sa stau acolosus si sa ii privesc pe toti.S vad daca oare la vreunu dintre ei iar parea rau.
Dar stiu ca nu.
Le-ar fi viata mai usoara,s-ar bucura.

-Si de ce ai vrea sa mori?
-Nu e evident?Vreau sa se termine tot.
-De ce?Ce e asa rau la viata ta?
-Ce e rau?Tot e rau.TOT.
-Dar ai totul:tatal tau te iubeste,mama pentru ea esti ochii din cap.
-Mama?Mama nu ii pasa de mine,ei ii pasa de banii pe care ii reprezint si tata...pai tata nu m-ar fi batut de ma bagat in coma de 3 ori pana acum daca ma iubea.Asa ca nu te rog,retineti cuvintele de doi bani pentru cine e indeajuns de prost sa le creada.
-Eu..eu nu am stiu ca ei..
-Vezi asta e, tu nu sti.Nimeni nu stie pentru ca nu zic.
-Dar oricum cred ca ai meritat.
-Poftim?Si de ce spui asta?
-Pai uitat-te la tine putin.Felul cum te imbraci,cum te comporti si tatuajele astea.E oribil tot.
-Eu sunt oribila.Ce zici nu ar fi mai bine sa mor?
-Nu rezolva nimic moartea..
-De ce nu?Uite si asa suntem pe acoperisul unei cladiri cu 50 de etaje.Cat de usor doar un pas si..
-NU.Sa nu indraznesti.

Sa dispar.
Dorinta mea inca din copilarie.Intr-o zi o voi face realitate.
Voi fugi de viata mea.Voi fugi de tot.Voi lasa tot in urma.
Ma voi duce departe unde nimeni nu ma cunoaste,unde nimeni nu stie secretele vietii mele sau cat de oribila sunt,cat de urata si respingatoare.
Voi lua tot de la zero.
#6

luni, 26 noiembrie 2012

Where does your pain come from?




"Lucrurile se vor inbunatati".
"Dupa ploaie iese soarele".
Asta aud constant.Sunt oameni care imi ofera mila de parca as arata eu ca un catelus mic si neajutorat de la coltul strazii pe care simti nevoia s il speli si sa ii dai de mancare.

Mergand pe starda in intuneric simt cum usor cade cate o lacrima pe obraz.
Mereu doar intunericul parca le da voie sa iasa.Le place sa se plimbe pe obrajii mei doar cand intunericul se face stapan,parca le cheama.
-Iar plangi ,copil?De ce?Azi cine te-a mai ranit?Mereu iti spun "da-i draq" lasa-i in lumea lor,perfecta si plina de fericire.Tu..tu esti fica mea.Esti fica intunericului.Nu ai ideea ce frumoasa esti asa neagra si morbida.
Culoarea ta face cerul sa tresalte,si sa vada ca puterea mea se intinde dincolo de infinit.Spre eternitate si dincolo copil.
-Toti oamenii sunt frumosi cand nu este lumina care sa le arate imperfectiunile.Pune aici si acum un reflector pe mine si ai sa vezi cat de urata pot fi.Incerca si ai sa vezi.
-Nu esti urata fica mea.Esti superba,ba nu, nu esti superba.Esti divin de frumoasa,stai nici asa nu esti..esti neagra ca fundul abisului.
-Dar abisul nu are fund.Deci nu sunt nimic.Si un nimic ca mine merita lacrimile astea,si merita durerea.
-Uita-te la mine copila si spune-mi ce vezi.
-Ma uit, ma uit.Dar pe tine nu te vad.Nu vad nimic.Eu iti aud doar vocea.
-Asa esti tu copilul meu.Ceea ce spui valoreaza cat toata frumusetea acestei lumi.Tu,corpul tau nu valoreaza nimic,dar ce e inauntrul tau valoreaza cat toata moartea ce s-a abatut asupra lumii asteaia.
-Deci eu sunt moartea?
-Esti ce vrei tu copila.Acum mergi inainte si fi ceea ce sti tu mai bine sa fi.Si nu uita,eu mereu te voi astepta.Intunericul ti-e slujitor,acum si pe veci.

Nu stiu cati oameni citesc ce scriu eu.
Dar va averitizez imaginatia mea e cam intunecata deci lucruri dragute nu veti citi niciodata.
Din cauza vietii pe care am avut-o si inca o am...pai ea si-a lasat amprenta si ce vdeti voi,defapt ce cititi voi aici sunt doar putine din miile de rani care sangereaza in fiecare zi si care refuza sa se inchida.





#5

duminică, 25 noiembrie 2012

In the end, I just want to laugh once more......



-M-am resemnat?
-Da se vede.
-Doar tu se pare ca vezi asta.Eu nu.
-De ce te-ai schimbat?
-Despre ce vorbesti?Nu m-am schimbat.
-Erai draguta,amuzanta,vorbeai mult.Acum....esti infricosatoare.
-Asa am fost mereu doar ca m-am ascuns.
-Eu atunci...eram indragostit de tine.Acum imi e frica de tine.
-Ai face bine sa iti fie frica.Eu nu merit sa fiu iubita.Adica uita-te la mine.
-Ma uit si sti ce vad?
-Nu,ce?
-Vad o fetita speriata,care cauta sa fuga constant.Exact ca in seara aceea.
-Seara aia...M-a readus la viata.
-Eu cred ca te-a omorat.


Eu de mult am incetat sa traiesc.Acum doar respir.
Aerul ce intra e rece,ce iese e rece.
Sunt rece inauntru si inafara.
Sunt moarta dar inima bate doar ca sa ma tina in cosmarul asta nesfarsit,sa vad cum imaginea e blocata in punctul de unde totul se vede plin de sange.
Si asa aimtirile revin.

Eram mica si corpul ma durea.Pe atunci nu intelegeam de ce face el asta,adica el nu ar fi trebuit sa ma iubeasca?Dar de ce nu se opreste?As vrea sa se opreasca...Sa il opreasca cineva.
Si se opreste parca cineva ii soptea la ureche ca imi face rau,ca ma doare.
Ma i-a in brate si ma strage tare...Dar ma doare.O face intentionat,nu vrea sa scap de durere.
-Imi pare copil,dar sunt suparat.Lasa nu iti fie frica nu o sa te mai lovesc.
Si imi zambeste cald.Cat de mult vroiam sa il cred.
Ma uit usor spre usa,unde vad un corp de femeie.Parul negru era parca asezat pe podea,cu rochia albastra si un sort de bucatarie galben cu pete de mancare.
-De ce e mama pe jos?Ii e rau?Mami,mami,mami.
Dar nu se misca.Mereu ea e acolo.De parca locul e destinat ei.

Si amintirile sa opresc....O alta azi,o alta amintire.
O alta amintire dintr-un trecut care nu se termina.
De atatea ori am incercat sa il sfarsesc...dar al naibi parca e lipici ,nu vrea.



#4

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

I dream and dream and dream....all lies.




Am o lume doar a mea.Am creat-o acum mult timp din necesitate.De ce?Vroiam sa fug,vroiam sa ma ascund,dar mai mult vroiam sa uit.In ea traiesc in fiecare zi o alta aventura.
Merg pe strada si vad o nava spatiala care aterizeaza in fata mea,din ea iese un E.T mic si albastru care ma priveste cu ochii mari si se apropie.
-Hai cu mine.Ma uit la el de parca totul era adevarat,dar era doar o minciuan a minti mele.
-Nu pot,tu nu existi.Ar fi gresit sa cred ca esti aici.Ma intorc cu spatele si vreau sa plec dar simt cum vantul rece incepe sa bata si parca era o sabie ce imi taia corpul.
Ma intorc si nu mai e acolo.Era in locul lui un catel negru care dadea din coada.

Mereu visez,la fiecare ocazie pe care o am visez.
Ce e rau in asta?
Nimic cred eu.Visez pentru ca vreau sa evadez.Vreau sa cunosc si altceva decat realitatea mea urata.
Dar visez putin.Si nici visele astea nu sunt frumoase.
Groaza.Mereu eu mor in ele,fie ca visez cu ochii deschisi fie ca e noapte,eu mor in ele.
Dorinta mea de sfarsit o fi oare asa mare?

-Astazi ce ai facut?
-Am vazut un print negru!
-Print?Negru?Era frumos?
-Doar de asta iti pasa?Mie uite ca nu.Eu vreau sa stiu doar daca ma poate ajuta.
-Sa te ajute cu ce?
-Cu sfarsitul.
-Moarte?Tu esti bine?
-Bine in ce sens?
-Pai vorbesti de printi negrii si moarte.Nu cred ca esti bine.
-De ce nu sunt bine?Si tu visezi la printi,cu ce sunt eu diferita?
-Al tau e negru,si iti aduce moartea.
-Acum iti e frica?
-Da.
-Foarte bine.



#3

vineri, 23 noiembrie 2012

My deadly vodka !!!!!!




I must drink.I must kill my feelings.I should die.
But what are the chances of that happening?
Everything is going down...I want it all back.I want the family I had,the parents,the friends,the people that hated me,and the people that loved me.

Cat de mult mi-a pasat vreodata de cati oameni ma urasc?Nu am stat niciodata cu adevarat sa ii inumar,cred ca ar fi cativa.Nu i-a placut niciodata niamnui felul meu de a fi,am fost fie prea directa,fie prea timida.
Am fost fie copilul ascultator,fie copilul care iese pe geam noaptea si fuge.
Imi e dor de noptile cand stateam pana in zori pe acoperisul casei vara si radeam cu "ai mei" de faptul ca,daca ne-ar fi vazut cineva ar fi crezut ca suntem fie stafii,fie nebuni.
Ei preferau nebuni,eu preferam stafii.A fi mort ma atrgea de mica mai mult.Moartea parca suna mai frumos decat viata care o aveam.
Nu o sa mint.Nu vreau sa mai traiesc.Am spuso si o mai spun oricui.Am suferit prea mult pentru un copil de 17 ani.Dap an 17 ani.Putin stiu.Dar daca mi-ati sti povestea ati zice ca am 100 de ani.
Eram o gasca nebuna de copii cu probleme cei mai multi dintre noi in familie.Eram fie batuti,fie abuzati,fie parasiti de mici.Dar impreuna am avut momente frumoase pana acum 2 ani cand ultima pagina a fost scrisa.

Sunt 2 ani de cand cel mai bun prieten al meu la vremea aceea si care va ramane pentru totdeauna si-a luat viata.Avea atunci 18 ani deci azi 20 daca traia.Mereu vorbea despre sfarsit si noi radeam,dar el vorbea serios,si noi nu il credeam.


My vodka is talking...she is reciting poems...they talks of death and sorrow,of tears of pain and tears of heartbreak....my wounds they start to bleed as soon as they hear.."Come out my little blood,come out",a voice whispers."Come and show me the color that you have,the rose red of death that helps the pain go away".The voice that talks is just the vodka...you little liar.







#2
       

joi, 22 noiembrie 2012

My horror film !

                                                      Ju-on: The Grudge (2002)



Nu stiam exact cu ce sau despre ce sa fca prima postare aici.

Asa ca am ales sa fac despre horror.Si nu orice horror cel japonez.Si da sunt fana.Sunt fana a horror-lui cel mai infricosator,frumos,perfect cateodata si lista poate continua la infinit.
Nu m-am sperita de ceva sau de cineva sau nici o situatie nu ma infricosat ca acest film.
Ju-on este o capodopera a lui Takashi Shimizu.
Pentru mine horror este...inca nu pot spune exact ce reprezinta pentru mine.Dar pot sa spun cu mana pe inima ca am invatat sa fac diferenta dintre un film horror slab si o capodopera.Dintre un moment care cu adevarat te poate speria si un moment cand te i-a somnul.

"Cel mai gratis lucru din lume?"Asta am fost intrebata acum nu mult timp.
Raspunsul meu nu ia placut persoanei,si de atunci nu a mai vorbit cu mine,fine by me.
"Moartea",raspunsul meu.
Nu era de ajung nenumaratele porecle:satanista,emo,diavol,iubitoare de urat sau iubita lui lucifer,deci raspunsul meu a venit intr-un moment cum nu se poate mai bun.

As vrea sa ma sperii tu odata.As vrea sa simt cum inima bate asa de tare ,ca parca bate cu un ciocan la portile corpului,si apoi sare pe poarta.Nu are sens stiu.Dar vreau sa simt mai ales cum corpul tau masiv ma va inconjura si va inecrca sa calmeze tremuratul necontrolat al corpului meu,cum o sa vrei sa imi incetinesti inima pentru ca in final iti e frica sa nu patesc ceva din cauza ta.
Vreau sa iti vad ochii,si in ei grija pentru binele meu.

#1

See Me !


         
              De ce nu as putea sa zbor?

                 De ce nu pot sa fiu si eu macar odata acolo sus?
    
 
Nu sunt prea multe de spus despre mine...Sunt crede eu acel gen de persoana pe care daca o vezi pe strada trecand pe langa tine,in secunda urmatoare o vei uita.De ce?Eu nu farmec cu frumusetea mea,nu am fost si nici nu voi fi vreodata o persoana frumoasa nici inauntru nici inafara.

Mereu am fost ciudata clasei,a familiei sau ciudata din colt care nu scoate o vorba.
Si ce daca nimeni nu ma place,nici eu nu ma plac.
Blogul aceasta...o sa fie JURNALUL meu :D
Aici voi scrie gandurile mele din fiecare zi,bine nu chiar din fiecare zi.
Prea multe nu sunt de zis despre mine.Chiar daca ai purta si o discutie cat de cat banala ai uita tot ce eu am spus sau argumentat in legatura cu ceva,oamenii ma uita repede.Cel mai bine.
Sociabila,nu am fost niciodata.Ma inchid in mine si nu las nici o armata sa treaca de fortareata exteriorului meu atunci cand simt ca cineva vrea sa ma cunoasca sau sa se apropie de mine.
Peste ceva timp voi scrie cateva chestii despre mine pana atunci..

Nu oblig pe nimeni sa citeasca ce voi scrie eu aici.
Daca iti e lene si nu poti,e absolut ok.
Eu sunt campioana la lenevit :p am si medalie ca dovada.
Nu citi!