joi, 6 decembrie 2012

...I can not hold my heart and I lose the world...



De ce?De ce naiba?

-Daca viata mi-ar inapoia ce mi-a luat, ce frumos ar fi.
-Ar fi urat.Gandeste-te.
-Tu ai vrea inapoi nimic?Au auzit ca ai fost bogat odata,ca aveai o familie mare.Nu vrei banii?Copii?Nevasta?Iti place sa te ascuzi pe strazile astea intunecate?
-Nu ma ascund copile,aici eu locuiesc.Vezi tu de cum faci la stanga intri in bucatarie,apoi inca cinzi pasi si intri pe hol aici in stanga ai baia si dormitorul meu si pe dreapta camerele de oaspeti.
-Whoa ce casa frumoasa.As vrea sa am si eu una asa mica, draguta.Esti fericit tataie?
-Sunt copile sunt.Voi credeti ca noi astia fara casa suntem nefericiti dar adevarul e ca suntem mai fericiti decat bogatii vor fi vreodata.Nu ai obligatii,nu ai de dat explicatii,vi si pleci cand vrei.
-Chiar ai pierdut tot?
-Tot,absolut tot.Mai putin viata,pe asta inca o am.Da tu,ce faci?Viata ta mizerabila cum e?
-Ca bine zici tataie.E la fel de mizerabila,nimic nu s-a schimbat.
-E lasa asteapta ca timpul le rezolva pe toate.
-Eu nu vreau timp,eu vreau ceva ce chiar merge,timpul nu rezolva nimic doar complica lucrurile mai rau.
-Am uitat pentru o secunda cat ai trait babuto.Si ce vrei?
-Vreau...pai vreau.Nu stiu ce vreau sunt atatea,vreau sa vad lumea,vreau sa cunosc oameni,sa mananc pana nu mai pot,sa cunosc iubirea,sa simt durerea inimii,vreau...vreau sa traiesc.
-O sa traiesti,asta daca nu faci ce ai facut acum cateva luni iar.Nu trebuie sa mori ai doar 17
-Am 100 de ani tataie,aici sus am 100,si la ce folosesc?
-Stiu despre ce vorbesti copile,stiu cum gandesti dar aduti aminte,ce ai sus e mai de folos decat ce esti.
-Ce?
-O sa intelegi intr-o zi.Peste cateiva ani,sa iti aduci aminte de mosul de la coltul strazii care a fost bogat si lumea la iubit si care traia intr-o cutie.Aduti atunci aminte de cuvintele mele,si o sa intelegi.

Viata mea?
E nenorocita.Niciodata un gram de fericire in ea.
Prima amintire din copilarie...tata cum o batea si apoi si pe mine.
Cea mai recenta?Mainile mele complet taiate.
Nu vreau sa fie mila la nimeni de mine.Urasc mila.Urasc ca oamenii sa stie ce sunt,cine sunt,prin ce am trecut,dar zic aici lucrurile astea pentru ca sunt momente cand simt nevoia sa ma descarc.
Si pentru ca nimeni nu stie cine sunt.

#10

miercuri, 5 decembrie 2012

...I'm ready...



Astazi...vreau sa lupt.
Pentru?Pentru..nu stiu.Poate pentru mine?Poate pentru eu cea schimbata?
Dar daca nu sunt destul de puternica?
Daca o sa lovesc si nimeni nu o sa fie ranit?
Daca o sa imi rada in fata?

-Deci..
-Deci?Glumesti?
-Chiar vrei sa te bati cu mine?Pustoaico pleca bine?
-Pustoaica?Uita-te mai bine.
-Ce sti?
-Ce nu stiu.
-Ha?Esti nebuna nu?
-Da aici ai dreptate.Dar o sa am si eu dreptate in 5 minute.
-Despre ce dracu vorbesti nebuno?
-In exact 5 minute niste oameni,stai o sa intre pe usa aia niste sticle cu gaze,apoi niste oameni,antidrog cred.O sa fie PA PA pentru tine.
-Antidrog?Tu iai chemat?
-Nu eu.El.Cel de sus are grija.
-Crezi in... Dumnezeu?
-Da, tu nu?
-Nu.La revedere.
-Ce stai putin.Nu poti sa pleci.Nu inainte sa te omor.
-Tu pe mine?Of, nebuni mai sunteti astia tinerii,internetul.
-Da eu pe tine.Acum ce ar fi sa folosesti cadoul de la mine?A trebuit sa il fur dintr-un muzeu pazit de parca era Casa Alba.
-E furata?Sabia ai furat-o?
-Ce credeai ca am asa multi bani?Inteleg ca ar trebui sa am, dar hai sa fim seriosi.
-Tot ce ai zis pana acum,toate cuvintele grele o sa te fac sa ti le inghitit.Sa le iei cu tine in mormant.
-A grija ce doresti la altii,nu poti sti niciodata.
-Nu fi nesimtita ai respect.Macar un gram.
-Am de aceea nu am tras prima sabia afara las pe cei in varsta primi.

Ce conversatie mi-am imaginat aici.Imaginatia mea.(prima conversatie imaginata)
Mereu am vrut sa lupt,arte martiale,arta samurailor,ceva.
Dorinta a venit cred de la intamplarile cu tata,dorinta de aparare,asta si sila pe care mi-o provoaca atingerea oamenilor sau privirile lor.

#9

marți, 4 decembrie 2012

...I'm just being me...




M-am schimbat prea mult in ultimul timp.
Nimeni nu pare sa accepte asta :mi-am schimbat preferintele muzicale(m-am intors la alea vechi),mi-am schimbat hainele,felul de a vorbi,de a merge ,de a ma comporta.TOT.

-In ce crezi?
-Crezi ca esti pregatit sa auzi raspunsul meu?
-Stiu ca te-ai schimbat si vreau sa vad daca si credintele si metalitatea sau schimbat.
-Cum vrei..
-Dai drmul.
-Cred in alcool.Cred in nimeni si in tot.Cred in Dumnezeu da cred si in Lucifer.Cred in baieti dar ii si urasc.Cred in mine dar imi vine cateodata sa imi dau si una in gura.
-Radical.
-Ce?
-Te-ai schimbat mult.De ce?
-De ce sa fiu calcata in picioare pentru ca eram mereu timida si tacuta?
-Nu poti sa raspunzi cu o intrebare.Raspunde-mi,de ce?
-Imi bag in ea de viata.Vreau si eu sa traiesc.
-Copil rasfatat.Asta esti sti?
-Si tu ce esti?Violatorul de la coltul starzii nu?
-Hai nu idioata.Eu chiar am credinte mai bune ca tine.Eu nu ma schimb.
-Mai vorbim peste un an.Atunci vedem rezultatul credintelor tale.
-Deci acum nu o sa te mai ascunzi?
-Nu.Nu mai am de ce.
-Adica o sa arati tot?
-O sa arat tot ce am tinut ascuns.
-Nu o sa te mai suporte nimeni.
-Prin nimeni vrei sa zici tu perversule?
-Imi plac fetele si daca asta ma face pervers bine atunci sunt.Da tu ce esti mai nou?Alcoolica?
-Da.Asta sunt.
-Pleaca din fata mea.
-Du-te in pula mea de violator nebun.Psihopatule.

Asta a fost o conversatie cu un prieten de-al meu.
A trecut 5 zile cred si tot nu a mai vorbit cu mine.
Scuze pentru limbaj asa vorbim noi  :D

Hip hop a fost prima mea iubire in materie de muzica.Acum am revenit la ea.
Bine dar ascult mai mult hip hop corean..kpop nu chiar e prea dulceag pentru mine.
Judecatima acum pentru muzica pe care o ascult.



#8


vineri, 30 noiembrie 2012

...I can't say anything else than "I want to die"...



-Si de ce am venit noi aici?Tot nu pot sa inteleg de ce m-a adus ea aici,a zis ca vrea sa ma distez si eu putin,ca de mult timp nu am mai iesit.Dar locul parea ciudat.Hai sa plecam Sade mie..mie nu imi place aici.
-Hai Zero,o sa fie bine.Trebuie sa te mai distrezi si tu putin,stai mereu in casa aia.
Cand am intrat mi-am dat seama.Era un club,dar parea cam ciudat,adica oamenii erau ciudati,asta sau eu chiar nu am mai iesit de mult.
-Hai vino vreau sa iti fac cunostinta cu niste prieteni.Rochia ei scurta parca se ridica de una singura in sus sau era oare un om invizibil langa ea care o ridica.O sa iti placa de ei.
-Ce fel de oameni?M-a tras de mana dupa ea, parca cu puterea unui Hulk.
Prin tot zgomotul ea continua sa vorbeasca.Tot spunea despre prietenii ei,despre cum in seara asta ma va invata din nou sa ma distrez,si o sa imi placa.Fata nebuna eu vreau sa fiu din nou in patul meu ascultand muzica sau uitandu-ma la filme.
-Buna baieti.S-a oprit deodata in fata unei mese unde erau asezati patru baieti si doua fete.In seara asta avem pe cineva nou.v-o prezint pe Zero,ea este prietena mea de care v-am tot povestit.
Nu prea indrazneam sa ridic capul,dar usor l-am ridicat dar parca cantarea o tona.
-B..buna.Era un baiat cu parul negru si ochii albastri care in momentul ala bea dintr-un pahar,altii doi se uitau la mine si ma masurau din cap pana in picioare,cele doua fete imbracate de parca erau printese se uitam la mine ca la o ciudata.Dar mai era el.Avea parul blond si o multime de tatuaje,ochii ma priveau de parca imi citea sufletul.
-Sati jos,imi spune unul dintre baieti.Ce nume ciudat ai,Zero.
-Da pai si eu sunt ciudata nu vezi?Super nici nu m-am asezat si au si inceput.
-Zero, nu.Stai calma.Sade ca intotdeauna apara pe oricine dar pe mine odata nici macar o singura data nu m-a ajutat sau aparat.
-Cred ca mai bine plec Sade.Mersi pentru ce ai incercat sa faci dar daca se ia de numele meu de la inceput mai bine nu.M-am ridicat si telefonul deodata s-a facut una cu podeaua.
-Poftim,o mana cu un tatuaj negru imi da telefonul.Ai grija ca pare delicat.
-Mersi,dar nu era nevoie.
Am iesit cat am putut de repede de acolo.
Am facut o mare greseala.Nu ar fi trebuit sa ma las convinsa de Sade sa ies din casa.
Imi e bine in casa,acolo nu se uita nimeni ciudat la mine,nimeni nu are nimic cu numele meu, bine cu porecla mea.
-Ai mult de mers?Era o voce groasa,si se auzea din spate.
-Nu chiar,cand m-am intors mi-am dat seama cine ra,era baiatul cu tatuaje.
-Pot sa te conduc?
-De ce ai face asta?Cred ca mai bine te-ai intoarece prietenii tai te asteapta.Cine stie ce intentii avea,nimeni nu a fost vreodata asa dragut cu mine de ce ar incepe cineva acum?
-Uite eu nu sunt ca ei,nu vreau sa ai o parere proasta despre mine.Sincer...imi placi pari diferita de alte fete de pe aici.Si-a dus mana la gat si parea nervos.
-Diferita?Textul asta l-ai folosit cu cate fete pe care ai vrut sa le futi?Baiatul vroia ceva.Dar din pacate pentru el eu nu aveam de gand sa ii ofer asta.
-Gresesti.
-Oare?Asta vor toti baietii doar una pe care sa o futa nu?Nu aveam de gand sa ascult scuze prost gandite,asa ca m-am hotarat sa plec.
-Stai,eu stiu cine esti tu.In suflet.

Asta a fost visul meu acum trei nopti cred.
Ma tot gandesc la el.Ma sperie gandul ca ar putea sa fie cineva care va sti cine sunt cu adevarat.
Nimanui nu ii va place adevarata eu.
E groaznica.Mereu plina de lacrimi,durere,rani.
Asa ca am luat o decizie:NIMENI NICIODATA NU VA STI CINE SUNT.



#7

miercuri, 28 noiembrie 2012

I'm losing control..it's been way to long...I'm losing control...



Vreau sa dispar..nu vreau sa ma mai vada nimeni.
Vreau sa uite toti de mine.
Dar dorintele nu se indeplinesc asa usor,cat as vrea sa fiu Alladin sa gasesc lam pa fermecata.
I-as cere duhului sa ma faca sa dispar.Intr-n mic nor de fum sa ma faca,sa stau acolosus si sa ii privesc pe toti.S vad daca oare la vreunu dintre ei iar parea rau.
Dar stiu ca nu.
Le-ar fi viata mai usoara,s-ar bucura.

-Si de ce ai vrea sa mori?
-Nu e evident?Vreau sa se termine tot.
-De ce?Ce e asa rau la viata ta?
-Ce e rau?Tot e rau.TOT.
-Dar ai totul:tatal tau te iubeste,mama pentru ea esti ochii din cap.
-Mama?Mama nu ii pasa de mine,ei ii pasa de banii pe care ii reprezint si tata...pai tata nu m-ar fi batut de ma bagat in coma de 3 ori pana acum daca ma iubea.Asa ca nu te rog,retineti cuvintele de doi bani pentru cine e indeajuns de prost sa le creada.
-Eu..eu nu am stiu ca ei..
-Vezi asta e, tu nu sti.Nimeni nu stie pentru ca nu zic.
-Dar oricum cred ca ai meritat.
-Poftim?Si de ce spui asta?
-Pai uitat-te la tine putin.Felul cum te imbraci,cum te comporti si tatuajele astea.E oribil tot.
-Eu sunt oribila.Ce zici nu ar fi mai bine sa mor?
-Nu rezolva nimic moartea..
-De ce nu?Uite si asa suntem pe acoperisul unei cladiri cu 50 de etaje.Cat de usor doar un pas si..
-NU.Sa nu indraznesti.

Sa dispar.
Dorinta mea inca din copilarie.Intr-o zi o voi face realitate.
Voi fugi de viata mea.Voi fugi de tot.Voi lasa tot in urma.
Ma voi duce departe unde nimeni nu ma cunoaste,unde nimeni nu stie secretele vietii mele sau cat de oribila sunt,cat de urata si respingatoare.
Voi lua tot de la zero.
#6

luni, 26 noiembrie 2012

Where does your pain come from?




"Lucrurile se vor inbunatati".
"Dupa ploaie iese soarele".
Asta aud constant.Sunt oameni care imi ofera mila de parca as arata eu ca un catelus mic si neajutorat de la coltul strazii pe care simti nevoia s il speli si sa ii dai de mancare.

Mergand pe starda in intuneric simt cum usor cade cate o lacrima pe obraz.
Mereu doar intunericul parca le da voie sa iasa.Le place sa se plimbe pe obrajii mei doar cand intunericul se face stapan,parca le cheama.
-Iar plangi ,copil?De ce?Azi cine te-a mai ranit?Mereu iti spun "da-i draq" lasa-i in lumea lor,perfecta si plina de fericire.Tu..tu esti fica mea.Esti fica intunericului.Nu ai ideea ce frumoasa esti asa neagra si morbida.
Culoarea ta face cerul sa tresalte,si sa vada ca puterea mea se intinde dincolo de infinit.Spre eternitate si dincolo copil.
-Toti oamenii sunt frumosi cand nu este lumina care sa le arate imperfectiunile.Pune aici si acum un reflector pe mine si ai sa vezi cat de urata pot fi.Incerca si ai sa vezi.
-Nu esti urata fica mea.Esti superba,ba nu, nu esti superba.Esti divin de frumoasa,stai nici asa nu esti..esti neagra ca fundul abisului.
-Dar abisul nu are fund.Deci nu sunt nimic.Si un nimic ca mine merita lacrimile astea,si merita durerea.
-Uita-te la mine copila si spune-mi ce vezi.
-Ma uit, ma uit.Dar pe tine nu te vad.Nu vad nimic.Eu iti aud doar vocea.
-Asa esti tu copilul meu.Ceea ce spui valoreaza cat toata frumusetea acestei lumi.Tu,corpul tau nu valoreaza nimic,dar ce e inauntrul tau valoreaza cat toata moartea ce s-a abatut asupra lumii asteaia.
-Deci eu sunt moartea?
-Esti ce vrei tu copila.Acum mergi inainte si fi ceea ce sti tu mai bine sa fi.Si nu uita,eu mereu te voi astepta.Intunericul ti-e slujitor,acum si pe veci.

Nu stiu cati oameni citesc ce scriu eu.
Dar va averitizez imaginatia mea e cam intunecata deci lucruri dragute nu veti citi niciodata.
Din cauza vietii pe care am avut-o si inca o am...pai ea si-a lasat amprenta si ce vdeti voi,defapt ce cititi voi aici sunt doar putine din miile de rani care sangereaza in fiecare zi si care refuza sa se inchida.





#5

duminică, 25 noiembrie 2012

In the end, I just want to laugh once more......



-M-am resemnat?
-Da se vede.
-Doar tu se pare ca vezi asta.Eu nu.
-De ce te-ai schimbat?
-Despre ce vorbesti?Nu m-am schimbat.
-Erai draguta,amuzanta,vorbeai mult.Acum....esti infricosatoare.
-Asa am fost mereu doar ca m-am ascuns.
-Eu atunci...eram indragostit de tine.Acum imi e frica de tine.
-Ai face bine sa iti fie frica.Eu nu merit sa fiu iubita.Adica uita-te la mine.
-Ma uit si sti ce vad?
-Nu,ce?
-Vad o fetita speriata,care cauta sa fuga constant.Exact ca in seara aceea.
-Seara aia...M-a readus la viata.
-Eu cred ca te-a omorat.


Eu de mult am incetat sa traiesc.Acum doar respir.
Aerul ce intra e rece,ce iese e rece.
Sunt rece inauntru si inafara.
Sunt moarta dar inima bate doar ca sa ma tina in cosmarul asta nesfarsit,sa vad cum imaginea e blocata in punctul de unde totul se vede plin de sange.
Si asa aimtirile revin.

Eram mica si corpul ma durea.Pe atunci nu intelegeam de ce face el asta,adica el nu ar fi trebuit sa ma iubeasca?Dar de ce nu se opreste?As vrea sa se opreasca...Sa il opreasca cineva.
Si se opreste parca cineva ii soptea la ureche ca imi face rau,ca ma doare.
Ma i-a in brate si ma strage tare...Dar ma doare.O face intentionat,nu vrea sa scap de durere.
-Imi pare copil,dar sunt suparat.Lasa nu iti fie frica nu o sa te mai lovesc.
Si imi zambeste cald.Cat de mult vroiam sa il cred.
Ma uit usor spre usa,unde vad un corp de femeie.Parul negru era parca asezat pe podea,cu rochia albastra si un sort de bucatarie galben cu pete de mancare.
-De ce e mama pe jos?Ii e rau?Mami,mami,mami.
Dar nu se misca.Mereu ea e acolo.De parca locul e destinat ei.

Si amintirile sa opresc....O alta azi,o alta amintire.
O alta amintire dintr-un trecut care nu se termina.
De atatea ori am incercat sa il sfarsesc...dar al naibi parca e lipici ,nu vrea.



#4