miercuri, 5 decembrie 2012

...I'm ready...



Astazi...vreau sa lupt.
Pentru?Pentru..nu stiu.Poate pentru mine?Poate pentru eu cea schimbata?
Dar daca nu sunt destul de puternica?
Daca o sa lovesc si nimeni nu o sa fie ranit?
Daca o sa imi rada in fata?

-Deci..
-Deci?Glumesti?
-Chiar vrei sa te bati cu mine?Pustoaico pleca bine?
-Pustoaica?Uita-te mai bine.
-Ce sti?
-Ce nu stiu.
-Ha?Esti nebuna nu?
-Da aici ai dreptate.Dar o sa am si eu dreptate in 5 minute.
-Despre ce dracu vorbesti nebuno?
-In exact 5 minute niste oameni,stai o sa intre pe usa aia niste sticle cu gaze,apoi niste oameni,antidrog cred.O sa fie PA PA pentru tine.
-Antidrog?Tu iai chemat?
-Nu eu.El.Cel de sus are grija.
-Crezi in... Dumnezeu?
-Da, tu nu?
-Nu.La revedere.
-Ce stai putin.Nu poti sa pleci.Nu inainte sa te omor.
-Tu pe mine?Of, nebuni mai sunteti astia tinerii,internetul.
-Da eu pe tine.Acum ce ar fi sa folosesti cadoul de la mine?A trebuit sa il fur dintr-un muzeu pazit de parca era Casa Alba.
-E furata?Sabia ai furat-o?
-Ce credeai ca am asa multi bani?Inteleg ca ar trebui sa am, dar hai sa fim seriosi.
-Tot ce ai zis pana acum,toate cuvintele grele o sa te fac sa ti le inghitit.Sa le iei cu tine in mormant.
-A grija ce doresti la altii,nu poti sti niciodata.
-Nu fi nesimtita ai respect.Macar un gram.
-Am de aceea nu am tras prima sabia afara las pe cei in varsta primi.

Ce conversatie mi-am imaginat aici.Imaginatia mea.(prima conversatie imaginata)
Mereu am vrut sa lupt,arte martiale,arta samurailor,ceva.
Dorinta a venit cred de la intamplarile cu tata,dorinta de aparare,asta si sila pe care mi-o provoaca atingerea oamenilor sau privirile lor.

#9

2 comentarii:

  1. Waw , m-ai surprins cand ai zis ca e o conversatie imaginara . Imi imaginam o fata puternica , ca si tine , cred ca batalie cu sabii se duce des in sufletul tau..
    Ma bucur ca crezi in Dumnezeu , continua sa faci asta si viata ta va deveni mai buna !
    Si iti spun iar , iarna magica! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. LUPTA TA :De aia oamenii cad. De aia se ridică. De aia nu există inerţia, ci obsesia noastră că stăm pe loc, sau poate curgem prea repede pentru ritmul biologic al pământului care, ca un cub de zahăr, se topeşte într-o cafea mult prea caldă sau mult prea rece.

    RăspundețiȘtergere